Liniste in casa, dar mai ales in Suflet!

Seara Sfanta de Ajun ar trebui sa ne faca sa ne intrebam ce mai avem Sfant in noi.... Ar trebui sa ne uitam in jurul nostru si sa cautam in noi Miracolul Nasterii Mantuitorului.... Ar trebui sa descoperim, intr-un final, ca Sfanta Sarbatoare de Craciun nu este despre mancaruri sau cumparaturi sau cadouri, ci despre bunatate nemarginita si minuni....

Mi-as dori ca, in loc de toate cadourile din lume, sa vad copii sanatosi, bucurandu-se de viata.... mi-as dori ca in loc de mese bogate, sa vad spitale goale si sectii de oncologie pustii... Mi-as dori ca, in loc de cadouri, sa avem bani sa ne vindecam copii bolnavi... sa nu mai existe copil a carui viata sa depinda de 10.000 de euro sau 300.000 de euro....

Mi-as dori sa nu mai vad la televizor copii cu cadouri scumpe, cand sunt atat de multi copii care nu au ce manca si carora, desi cu siguranta ca au fost cuminti, Mosul nu le aduce nici macar o ciocolata! Ne laudam cu cadourile de Craciun, cu ce cadouri au primit copii nostri de la Mosu.... Dar ne intrebam, ce spune o mama copiilor ei cuminti la care Mosul nu ajunge? Cu siguranta si acei copii ii scriu Mosului, insa... Doamne, v-ati gandit vreodata ce simte o mama atunci cand e intrebata "De ce, mami, nu a venit? Ce ar mai trebui sa fac sa vina si la mine Mos Craciun?" 

Craciunul nu este despre Mos Craciun! Craciunul este despre Bunatate si Miracole... despre Nasterea lui Dumnezeu! este despre Nastere, Speranta, Bucurie.... Bucurie de Bunatate, nu bucurie de cadouri! Am comercializat tot ce ne inconjoara, am comercializat tot ce aveam Sfant... dar ne mor copiii in spitale pentru ca nu avem bani sa le asiguram tratamentele vitale... si omoram cu mainile noastre sufletele pure ale copiilor care nu isi permit sa il astepte pe Mos Craciun!

Invatati copii ca Mos Craciun nu este numai depre "a primi", ci este depre "a darui"!!! A darui celor mai putin norocosi decat noi...

Am urmarit in aceste zile campania unui post de radio pentru salvarea unui micut de 6 ani bolnav de cancer... iar in comentariile aferente, am gasit alte cazuri de copii la fel de bolnavi.... copii a caror viata costa acum sume cu cel putin 6 cifre, in euro.... copii cu parinti care isi doresc acum, inainte de mese imbelsugate, si goana dupa cadouri si provizii, MIRACOLE! M-am simtit mica si neputincioasa.... m-am simtit mica in fata unor copii de 6 si 12 ani care donau pentru baietelul bolnav, banutii stransi si se rugau pentru sanatatea lui... M-am simtit neputincioasa.... dar binecuvantata... Am ajuns acasa si cu tremur in glas si cu lacrimi in ochi mi-am intrebat copilul "Tu ce vrei sa iti aduca Mosul?".... "Mie? Absolut nimic! Am tot ce am nevoie!" 

Craciunul nu este despre "a primi".... Mos Craciun este despre "a darui"... nu, nu cadouri....in primul rand BUNATATE!

 Craciun Binecuvantat, sufletele mici si chinuite! 😢

Ganduri la final... de 2016...

M-am prabusit de tot.... m-am prabusit de sus, foarte de sus... Am primit un branci mic si m-am dus in abis, ca intr-o saritura din stratosfera...

Am incercat sa ma agat de tot ce era in jurul meu... si cel mai mult, am incercat sa ma agat de tine... erai speranta mea... erai gandul meu bun... erai prietenul meu.... cel mai bun prieten al meu... asa am crezut , ca esti cel mai bun prieten al meu.... Impartasisem cu tine totul.... gandurile mele nu stiau ce vorbeam cu tine... creierul meu nu stia ce stiai tu... eu nu stiam sa pun granita intre mine si tine...Si am avut incredere oarba in tine.... am avut mai multa incredere in tine decat aveam sau am avut vreodata in mine.... BIG MISTAKE!

Am fost atat de oarba incat nici macar semnalele pe care le prindeam din greseala, nu imi dadeau deloc de gandit! nici macar micile scapari din "mana ta" pe care eu o tineam atat de strans, nu mi-au dat de gandit....

Am crezut orbeste in tine....

Nu, nu alunecarea in abis mi-a fost fatala.... ci faptul ca tu mi-ai dat drumul.... nu, de fapt nu mi-ai dat drumul, ci m-ai imbrancit brutal, cu o rautate de neimaginat pentru mine.... si, atunci cand m-ai imbrancit, m-am trezit... si am atins un varf de dezamagire....  Dezamagire nu pentru tine... nu cazuta de de tine.... Dezamagire pe mine, pe faptul ca sunt atat de incredibil de proasta.... Dezamagita pentru ca la varsta asta, la aproape 40 de ani, habar nu am sa imi aleg prietenii.... Dezamagita pentru ca ma deschid ca proasta in fata tuturor, si a celor care merita si a celor care nu merita, in egala masura... Dezamagita ca ii cred pe toti oameni, asa cum imi place sa ma cred eu....

De ce nu iti raspuns? De ce nu mai vorbesc cu tine? Ce sa ne mai spunem? A mai ramas ceva de spus? Eu am ales sa am incredere oarba in tine.... tu ai ales sa calci peste mine, peste increderea mea in tine si sa mergi mai departe spre propriu tau tau interes! Sunt suparata? De fapt nu, nu sunt! Sunt doar dezamagita! de mine, de tine, de tot ce ma inconjoara! Nu, nici macar nu sunt suparata pe tine, nu asa cum crezi sau nu din motivul pe care il crezi! Nu sunt suparata.... sunt doar dezamagita.... dezamagita crunt! Si, in plus, ce-ar mai fi, pentru numele lui Dumnezeu, de spus, intre noi? Ce sa ne mai spunem, daca tot ce ne-am spus pana acum nu a contat? Ce sa ne mai spunem, dupa toate barfele si injuraturile si glumele si bocetele pe care le-am impartasit, cand eram in aceeasi tabara? Ce sa ne mai spunem acum, cand tu ai trecut in cealalta tabara? Ce as mai putea eu sa vorbesc acum cu tine, dupa ce ai plans si ai injurat alaturi de mine persoanele cu care acum tu imparti acelasi business? Ce, si mai ales, cum sa mai vorbesc cu tine fara teama de a nu deveni penibila si de a nu fi subiect de distractie sau doar de poveste intre voi? Ce ne-am mai putea spune?

Si, mai ales, ce ne-am mai putea spune acum, cand tu negi si ceea ce s-a scris??? Cand tu nu mai recunosti cuvintele care s-au spus intre noi???

Deci nu! Linisteste-te! nu mai avem ce sa ne spunem! nu este suparare, asa cum crezi! nu este frustrare, asa cum se crede si cum se vede de la exterior! Iti reamintesc ca te-am sfatuit sa faci acest pas pe vremea ca ti se parea "imposibil"... pe vremea cand ei erau "nenorocitii".... pe vremea cand era "incredibil si impardonabil ce au putut sa iti faca".... pe vremea cand ei erau dusmanii tai in egala masura cum erau si dusmanii mei... acum insa, ei sunt prietenii tai....

Si... sa nu ai nici un regret.... mult succes mai departe, alaturi de noii tai prieteni... sunt oameni buni, te vei convinge.... in cea mai matre parte sunt oameni buni... cat timp esti in tabara lor, sunt oameni buni... Tu nu ai pierdut nimic! m-ai vandut pe mine pentru un pumn de noi prieteni! ai facut doar o afacere buna! si iti doresc sa iti fie bine!

Eu, in schimb? ma amagesc in fiecare zi... incerc sa ma conving ca nu am pierdut nimic... ca am eliminat doar partea rea din viata mea.... poate asa e.... poate chiar am eliminat din viata mea oamenii care nu au ce cauta in viata mea...

Doar ca acum viata mea este mult, mult mai saraca.... mai ales de prieteni!

Daca mi-e bine? Nu, nu mi-e bine! mi-e atat de dor de tine incat ma doare carnea pe mine! Mi-e dor de un prieten bun, un prieten de suflet, cu care sa barfesc iar pana seara tarziu, cu care sa impart bune si rele... Dar de data asta mi-e dor de un prieten care sa nu ma mai vanda pe o afacere, oricat de buna, oricat de scumpa, oricat de profitabila ar fi acea afacere....

Mi-e dor sa pot avea, iar, incredere in oameni!