Liniste in casa, dar mai ales in Suflet!

Seara Sfanta de Ajun ar trebui sa ne faca sa ne intrebam ce mai avem Sfant in noi.... Ar trebui sa ne uitam in jurul nostru si sa cautam in noi Miracolul Nasterii Mantuitorului.... Ar trebui sa descoperim, intr-un final, ca Sfanta Sarbatoare de Craciun nu este despre mancaruri sau cumparaturi sau cadouri, ci despre bunatate nemarginita si minuni....

Mi-as dori ca, in loc de toate cadourile din lume, sa vad copii sanatosi, bucurandu-se de viata.... mi-as dori ca in loc de mese bogate, sa vad spitale goale si sectii de oncologie pustii... Mi-as dori ca, in loc de cadouri, sa avem bani sa ne vindecam copii bolnavi... sa nu mai existe copil a carui viata sa depinda de 10.000 de euro sau 300.000 de euro....

Mi-as dori sa nu mai vad la televizor copii cu cadouri scumpe, cand sunt atat de multi copii care nu au ce manca si carora, desi cu siguranta ca au fost cuminti, Mosul nu le aduce nici macar o ciocolata! Ne laudam cu cadourile de Craciun, cu ce cadouri au primit copii nostri de la Mosu.... Dar ne intrebam, ce spune o mama copiilor ei cuminti la care Mosul nu ajunge? Cu siguranta si acei copii ii scriu Mosului, insa... Doamne, v-ati gandit vreodata ce simte o mama atunci cand e intrebata "De ce, mami, nu a venit? Ce ar mai trebui sa fac sa vina si la mine Mos Craciun?" 

Craciunul nu este despre Mos Craciun! Craciunul este despre Bunatate si Miracole... despre Nasterea lui Dumnezeu! este despre Nastere, Speranta, Bucurie.... Bucurie de Bunatate, nu bucurie de cadouri! Am comercializat tot ce ne inconjoara, am comercializat tot ce aveam Sfant... dar ne mor copiii in spitale pentru ca nu avem bani sa le asiguram tratamentele vitale... si omoram cu mainile noastre sufletele pure ale copiilor care nu isi permit sa il astepte pe Mos Craciun!

Invatati copii ca Mos Craciun nu este numai depre "a primi", ci este depre "a darui"!!! A darui celor mai putin norocosi decat noi...

Am urmarit in aceste zile campania unui post de radio pentru salvarea unui micut de 6 ani bolnav de cancer... iar in comentariile aferente, am gasit alte cazuri de copii la fel de bolnavi.... copii a caror viata costa acum sume cu cel putin 6 cifre, in euro.... copii cu parinti care isi doresc acum, inainte de mese imbelsugate, si goana dupa cadouri si provizii, MIRACOLE! M-am simtit mica si neputincioasa.... m-am simtit mica in fata unor copii de 6 si 12 ani care donau pentru baietelul bolnav, banutii stransi si se rugau pentru sanatatea lui... M-am simtit neputincioasa.... dar binecuvantata... Am ajuns acasa si cu tremur in glas si cu lacrimi in ochi mi-am intrebat copilul "Tu ce vrei sa iti aduca Mosul?".... "Mie? Absolut nimic! Am tot ce am nevoie!" 

Craciunul nu este despre "a primi".... Mos Craciun este despre "a darui"... nu, nu cadouri....in primul rand BUNATATE!

 Craciun Binecuvantat, sufletele mici si chinuite! 😢

Ganduri la final... de 2016...

M-am prabusit de tot.... m-am prabusit de sus, foarte de sus... Am primit un branci mic si m-am dus in abis, ca intr-o saritura din stratosfera...

Am incercat sa ma agat de tot ce era in jurul meu... si cel mai mult, am incercat sa ma agat de tine... erai speranta mea... erai gandul meu bun... erai prietenul meu.... cel mai bun prieten al meu... asa am crezut , ca esti cel mai bun prieten al meu.... Impartasisem cu tine totul.... gandurile mele nu stiau ce vorbeam cu tine... creierul meu nu stia ce stiai tu... eu nu stiam sa pun granita intre mine si tine...Si am avut incredere oarba in tine.... am avut mai multa incredere in tine decat aveam sau am avut vreodata in mine.... BIG MISTAKE!

Am fost atat de oarba incat nici macar semnalele pe care le prindeam din greseala, nu imi dadeau deloc de gandit! nici macar micile scapari din "mana ta" pe care eu o tineam atat de strans, nu mi-au dat de gandit....

Am crezut orbeste in tine....

Nu, nu alunecarea in abis mi-a fost fatala.... ci faptul ca tu mi-ai dat drumul.... nu, de fapt nu mi-ai dat drumul, ci m-ai imbrancit brutal, cu o rautate de neimaginat pentru mine.... si, atunci cand m-ai imbrancit, m-am trezit... si am atins un varf de dezamagire....  Dezamagire nu pentru tine... nu cazuta de de tine.... Dezamagire pe mine, pe faptul ca sunt atat de incredibil de proasta.... Dezamagita pentru ca la varsta asta, la aproape 40 de ani, habar nu am sa imi aleg prietenii.... Dezamagita pentru ca ma deschid ca proasta in fata tuturor, si a celor care merita si a celor care nu merita, in egala masura... Dezamagita ca ii cred pe toti oameni, asa cum imi place sa ma cred eu....

De ce nu iti raspuns? De ce nu mai vorbesc cu tine? Ce sa ne mai spunem? A mai ramas ceva de spus? Eu am ales sa am incredere oarba in tine.... tu ai ales sa calci peste mine, peste increderea mea in tine si sa mergi mai departe spre propriu tau tau interes! Sunt suparata? De fapt nu, nu sunt! Sunt doar dezamagita! de mine, de tine, de tot ce ma inconjoara! Nu, nici macar nu sunt suparata pe tine, nu asa cum crezi sau nu din motivul pe care il crezi! Nu sunt suparata.... sunt doar dezamagita.... dezamagita crunt! Si, in plus, ce-ar mai fi, pentru numele lui Dumnezeu, de spus, intre noi? Ce sa ne mai spunem, daca tot ce ne-am spus pana acum nu a contat? Ce sa ne mai spunem, dupa toate barfele si injuraturile si glumele si bocetele pe care le-am impartasit, cand eram in aceeasi tabara? Ce sa ne mai spunem acum, cand tu ai trecut in cealalta tabara? Ce as mai putea eu sa vorbesc acum cu tine, dupa ce ai plans si ai injurat alaturi de mine persoanele cu care acum tu imparti acelasi business? Ce, si mai ales, cum sa mai vorbesc cu tine fara teama de a nu deveni penibila si de a nu fi subiect de distractie sau doar de poveste intre voi? Ce ne-am mai putea spune?

Si, mai ales, ce ne-am mai putea spune acum, cand tu negi si ceea ce s-a scris??? Cand tu nu mai recunosti cuvintele care s-au spus intre noi???

Deci nu! Linisteste-te! nu mai avem ce sa ne spunem! nu este suparare, asa cum crezi! nu este frustrare, asa cum se crede si cum se vede de la exterior! Iti reamintesc ca te-am sfatuit sa faci acest pas pe vremea ca ti se parea "imposibil"... pe vremea cand ei erau "nenorocitii".... pe vremea cand era "incredibil si impardonabil ce au putut sa iti faca".... pe vremea cand ei erau dusmanii tai in egala masura cum erau si dusmanii mei... acum insa, ei sunt prietenii tai....

Si... sa nu ai nici un regret.... mult succes mai departe, alaturi de noii tai prieteni... sunt oameni buni, te vei convinge.... in cea mai matre parte sunt oameni buni... cat timp esti in tabara lor, sunt oameni buni... Tu nu ai pierdut nimic! m-ai vandut pe mine pentru un pumn de noi prieteni! ai facut doar o afacere buna! si iti doresc sa iti fie bine!

Eu, in schimb? ma amagesc in fiecare zi... incerc sa ma conving ca nu am pierdut nimic... ca am eliminat doar partea rea din viata mea.... poate asa e.... poate chiar am eliminat din viata mea oamenii care nu au ce cauta in viata mea...

Doar ca acum viata mea este mult, mult mai saraca.... mai ales de prieteni!

Daca mi-e bine? Nu, nu mi-e bine! mi-e atat de dor de tine incat ma doare carnea pe mine! Mi-e dor de un prieten bun, un prieten de suflet, cu care sa barfesc iar pana seara tarziu, cu care sa impart bune si rele... Dar de data asta mi-e dor de un prieten care sa nu ma mai vanda pe o afacere, oricat de buna, oricat de scumpa, oricat de profitabila ar fi acea afacere....

Mi-e dor sa pot avea, iar, incredere in oameni!

Nu sunt ce par a fi.....

Cei care ma cunosc si ma iubesc stiu despre mine un lucru: am un suflet bun... Sunt apriga, iute la manie, te fac praf daca ma calci pe bataturi, iti spun verde in fata ce am de spus si... gata... am incheiat povestea: maine ne continuam viata, eventual bem si o cafea! Cert este ca NICIODATA, dar NICIODATA nu as putea face rau voit cuiva, indiferent daca mi-a gresit sau nu. Si nici nu pot suporta oamenii care o fac... oamenii care ranesc, oamenii care nu se gandesc ca celalalt sufera.  

Marele meu defect este ca am incredere in oameni... de multe ori in oameni care nu merita! Am gresita impresie si imi doresc si ma astept ca toti cei din jurul meu sa fie la fel ca mine, si sa nu fie in stare sa faca rau celor de langa ei. Ei bine, BIG MISTAKE! BIG! Nu, multi nu sunt ca mine, multora nu le pasa decat de ei insasi si atat. Pentru marea majoritate, a te razbuna pe cel de langa tine, care ti-a gresit mai mult sau mai putin, este la fel de natural cum este pentru mine cafeaua de dimineata. Si cei mai multi isi fac un scop in viata din asta... din razbunare... si nu le pasa ca, in demersurile facute pentru atingerea acestui scop ranesc si alti oameni din jur, nevinovati, care nu au de a face cu scopul lor, dar care se afla in acel moment in raza de actiune a scopului lor malefic. Acesti oameni sunt RAI, spun eu! Au sufletul greu, negru si urat! Astfel de oameni nu vreau in preajma mea!

Mai greu este cand constati ca ai incredere in astfel de oameni. Ti-i doresti aproape, le impartasesti bune si rele, esti alaturi de ei si ii gasesti alaturi de tine la nevoie... sau cel putin aparent.... apoi, brusc descoperi ca nu esti decat o piesa trecatoare in planul lor malefic de a face rau unui muritor... un pion pe o tabla de sah... Constati ca ai tinut la un om pe care l-ai numit prieten, si ai avut asteptari de la el, iar el se dovedeste a fi un om rau... si atat! Si te gandesti si analizezi si constati cat ai gresit tinand aproape un astfel de om si cat rau ai facut, fara sa vrei, si tu, la randul tau, doar facand parte, fara sa vrei, dintr-un plan malefic si inuman...

NU! Eu nu sunt asa! poate par, dar, clar, nu sunt! eu nu pot sa fac rau! stiu cum, dar nu pot! Eu iubesc, ajut si, cel mai mult, cred in oameni! Cred ca proasta, in toti oamenii, in sufletul si bunatatea lor si, iata, de multe ori se dovedeste a fi gresit. Dar, cu toate astea ma incapatanez, ca o tampita, sa cred in continuare ca oamenii sunt Oameni... asa cum imi place sa cred ca sunt eu!

Imi fac usor prieteni! poate mult prea usor... ii primesc in casa, le impartasesc secrete, le sunt alaturi la bine si la rau si ma astept de la ei sa fie la fel. Nu ma supar fara motiv, si cand o fac imi trece... nu ma supar cand sunt dezamagita, sau, daca o fac, imi trece! 

Dar niciodata nu voi putea fi prietena unui om rau! Niciodata! Nu pot, nu am cum! Pot ierta orice, dar nu pot ierta rautatea... parsivitatea... falsitatea... rautatea sub toate formele ei....

Nu, nu ma vei supara, oricat de dezamagita as fi de deciziile pe care le iei tu, prietenul meu. Voi fi alaturi de tine si te voi sustine, indiferent daca am sau nu de castigat din asta... Dar daca scopul acestor decizii este fundamentat de rautate atunci NU! NU te vreau in preajma mea!

Nu am timp de tine...

Nu mai am timp! si, mai ales, nu mai am timp de tine!

Nu mai am timp de nimeni dintre cei care nu si-au dorit sa fie in viata mea, decat din varii interese meschine, si care au asteptat primul val ca sa dispara pe neobservate... si, mai ales, nu mai am timp de tine!!

Nu mai am timp de complimete false... de prietenii mincinoase.... de chipuri lingusitoare.... Nu mai am timp de judecati si prejudecati... de sfaturi si discutii interminabile si inutile.... si, mai ales, nu mai am timp de tine!!!

Nu mai am timp sa judec.... nu mai am timp sa urasc.... nu mai am timp sa sufar... sa plang.... nu mai am timp sa ma las doborata... si, mai ales, nu mai am timp de tine!!!!

Nu mai vreau sa cred ca am gresit, nu mai vreau sa sper ca se va schimba ceva... nu mai vreau sa ascult povesti si povete de la cei care stiu.... sau scuze de la cei care fac.... nu mai vreau sa ma trezesc dimineata plangand, sa ma gandesc la cum a fost si la ce ar fi trebuit sa fie altfel... nu mai vreau sa ma gandesc in cati am crezut si de ce am crezut si de ce acum nu mai pot crede in ei... nu mai vreau sa privesc poze, sa rememorez intamplari frumoase... nu mai vreau sa te aud... sa te ascult... sa iti raspund....si, mai, ales... nu mai am timp de tine!

Nu mai am timp de amagirile proprii...

Cactusi

Diva vs. Doamna

Urasc week-end-ul, casnicele devotate si femeile "rucsac"!!! Sa incep cu primul punct...week-end-ul!! Sambata realizez cate din lucrurile propuse pentru saptamana care tocmai a trecut nu am reusit sa le duc la bun sfarsit, iar duminica incerc sa termin ce mi-am propus sambata!! Punctul 2 (pct G al nervilor mei), casnicele devotate, cele care nu au timp de un seviciu, acele femei care traiesc in sacrificiu pentru a se devota intru totul copilului, sotului, casei , etc... O mare escrocherie sentimentala! Ce poate fi mai placut decat a fi casnica la cerere??? Nu pot avea o prietena din tagma acestora, ar fi eclipsata de paturile nestranse de la maratonul contra cronometru de dimineata, maraton in care  in drum spre serviciu , duc gunoiul si copilul la gradinita (dupa ce ma trezesc , imi propun sa fiu o doamna, imi dau fata cu crema, fond de ten, apoi rimel, in timp ce beau cafeaua si fumez, apoi transpir tragand de colantii copilei, care, la ora 6, toti par mici, de sosetele care nu stau perfect pe calcai si nu se asorteaza cu bluzita), treaba cu doamna dispare instantaneu! Pana la gradinita fac un inventar al activitatilor: Am setat temperatuta la centrala????Am stins lumina la baie????Am oprit filtrul de cafea???? Mi-am pus tigarile in rucsac (am explicat ca nu pot fi o doamna, am rucsac de obicei, nu poseta)??? Am luat hainele de gradi??? Actele , unde sunt actele????

  Femeile "rucsac", aici prefer doar sa explic la ce ma refer, alea care atarna de spatele barbatului, nu conteaza ca e al lor, al alteia, ele doar atarna si se vad putin mai sus (90% dintre ele poarta tocuri, 5% opinci, iar restul ce prind... ☺)

HARA

Ruga de mama

N-am să-ţi spun, copilul meu,

Că urcuşul nu e greu...
Am să-ţi spun şi am să-ţi cer,
Să priveşti mereu spre Cer.

N-am să-ţi spun că lumea-i bună,
Nimeni, asta, n-o să-ţi spună!
Dar în lume trăim noi...
Nuferii cresc din noroi.

Dacă poţi, (îţi stă în fire),
Lasă-n calea ta, safire!
N-arunca mărgăritare
Celor ce nu sunt în stare

S-asculte, să preţuiască,
Sfatul şi vorba cerească.
Mergi curat pe drumul tău,
Luminat de Dumnezeu!

Te iubesc! Cât trăiesc eu,
Tot copil vei fi mereu.
Ruga-mi sfântă şi fierbinte,
Te-nsoţeşte, ţine minte!

Publicat de Mariana Mihai - felicitari autoarei... ma-nclin....

La multi ani, inima din inima mea!


Citeste si Copil frumos

Copil frumos!

Copil frumos, te-as tine-ascuns
In locul unde n-au patruns
Nici rautatea, nici mania,
In locul unde e stapana bucuria.
Si ti-as pastra destelenita
Gradina vietii, si-nflorita,
Ca un suras sa fie fiecare floare,
Pe chipul tau sa rada lumina de la soare.
Si ti-as asterne dragoste in cale,
Din suflet as lasa sa scuture petale,
Ca sa nu simti nici pietre ascutite si nici spini,
Sa nu te ratacesti prin maracini.
Vise inalte ti-as pazi in palma,
Iar zborurilor tale le-as tine vremea calma,
Si timpul l-as supune si l-as imblanzi,
L-as pune in clepsidra si ti l-as darui.
Dar nu stiu cum sa fac acestea toate,
Nu era scris in nicio carte,
Si nu cred ca a fost vreun intelept
Care stia ceva si a pastrat secret.
Si-atunci tot ce ramane e sa iti dau povete,
Sa te invat ca lumea are multe fete,
Sa iti arat cum sufletul se oteleste,
Dar dragostea din el e cea care te creste.
Sa-ti spun ca din durere iei putere,
Ca pentru a cladi un vis de multe ori se cere
Sa lasi bucati de suflet sa se sfasie din tine;
Dar sa nu-ti para rau cand tot ce faci e bine!
Sa nu uiti idealuri chiar daca ti se pare
Ca s-au pierdut candva in neagra departare!
Oricat de intuneric, mai sunt cateva stele;
Sa cauti mereu zborul si sa ajungi la ele!
De cazi, sa te ridici mai sus
Si sa rasari chiar daca soarele-a apus!
Daca pierzi astazi, poti invinge maine;
Sa nu-ti vinzi inima pe-un colt de paine!
Sa nu uiti niciodata sa fii bun si drept,
Sa nu te pleci, dar sa fii intelept!
Si vietii sa-i surazi, sa stii cum sa te bucuri
De impliniri inalte si de marunte lucruri!
Iar la sfarsit, cand scazi si cand aduni,
Cand timpul ce-ti ramane e cat sa-l tii in pumni,
Sa-ti fie gandul linistit si inima senina
Ca ai trait frumos si viata ti-a fost plina.


Publicat de Carmen Pricop - felicitari autoarei... ma-nclin!

La multi ani, inima din inima mea!

Citeste si Ruga de mama

Scrisoare de la malul marii....

Uneori e bine, adeseori e a naibii de greu ! Imi spun, ca incurajare, ca eu si cand numai pot tot mai pot putin… Ma amagesc, ma incurajez singura, dar sfarsesc adesea cu lacrimi in ochi. Mi-e ciuda pe mine ca ma doboara lucrurile marunte si oamenii marunti, mici, nesemnificativi sufletului meu. Realizez ca gresesc si totusi nu fac nimic, stau cu ochii pironiti in sufletul meu si nu vad nimic. Nu, nu am probleme grave, multumesc lui Dumnezeu, dar ma simt pe marginea unei prapastii si imi tremura genunchii doar gandindu-ma cat de adanca e. Nici macar nu stiu ce vreau si asta cred ca e destul de grav. Nu vreau nimic!!!! Nu e bine, nu ? Dar ce e bine ? Cine a stabilit binele si raul? Daca raul e binele meu? Ganduri de seara cu muzica usoara, tutun si mult fum … 

HARA

03.10.2016

Citeste si: Cat de ok sunt cand spun ca sunt ok...

Anthurium

Bratari sau martisoare???

Seturi