Uneori e bine, adeseori e a naibii de greu ! Imi spun, ca incurajare, ca eu si cand numai pot tot mai pot putin… Ma amagesc, ma incurajez singura, dar sfarsesc adesea cu lacrimi in ochi. Mi-e ciuda pe mine ca ma doboara lucrurile marunte si oamenii marunti, mici, nesemnificativi sufletului meu. Realizez ca gresesc si totusi nu fac nimic, stau cu ochii pironiti in sufletul meu si nu vad nimic. Nu, nu am probleme grave, multumesc lui Dumnezeu, dar ma simt pe marginea unei prapastii si imi tremura genunchii doar gandindu-ma cat de adanca e. Nici macar nu stiu ce vreau si asta cred ca e destul de grav. Nu vreau nimic!!!! Nu e bine, nu ? Dar ce e bine ? Cine a stabilit binele si raul? Daca raul e binele meu? Ganduri de seara cu muzica usoara, tutun si mult fum …
HARA
03.10.2016
