23 noiembrie 2017 - ziua in care mi s-a spus "luati loc va rog"... atat... 4 cuvinte aparent simple si politicoase, spuse de un medic incredibil de uman... 4 cuvinte care prabusesc totul in jur.... 4 cuvinte care au inceput sa se repete in creierul meu iar si iar si iar, in slow motion si volum maxim... ca intr-un film de groaza... 4 cuvinte care, o data rostite m-au facut sa ma simt ca dupa cutremurul din 77... ruina, dezastru si praf.... atat...4 cuvinte si totul s-a sfarsit....
Am empatizat adesea cu oamenii carora li s-a pus un diagnostic cumplit.... am empatizat din dragoste si cu sinceritate.... dar de multe ori am recunoscut ca cel mai probabil nu simt empatia la adevarata ei valoare, pentru simplu motiv ca nu am fost in situatia celui suferind...acum am inteles cat de adevarat era acest gand... oricat de sincera eram, abia acum am inteles ca de fapt eram doar umana... draguta... politicoasa.... NU ai cum sa stii cum e, nu ai cum sa simti adevarata empatie, adevaratul sens al bolii decat atunci cand esti TU in aceasta situatie.... nu ai cum sa intelegi suferinta celui bolnav in adevaratul sens al cuvantului "suferinta", pana nu se prabuseste tot in jurul tau....
Si am ajuns acasa.... si am plans urmarind iar si iar videoclipul campaniei #PentruMagicHome.... am plans si am inteles durerea mamelor, a parintilor care au avut nesansa sa li se spuna "luati loc va rog"... Am inteles, pentru ca am simtit chinul acestor cuvinte....
Am refuzat diagnosticul... am inceput sa citesc... sa intreb... sa caut contacte.... Nu imi va ajunge o viata de om sa multumesc celor care m-au sprijit... celor care m-au ajutat.... celor care mi-au spus "de-as putea m-as pune in locul ei"... L-am simtit aproape pe Dumnezeu in toate aceste zile, care, ca si numar nu par foarte multe, dar in care eu am imbatranit cel putin 10 ani... si stiu acum ca trebuie sa ma opresc mai des la strigatele de ajutor disperat al celorlalti.... de acum incolo, mai mult ca oricand.... pentru ca acum stiu si eu.... mi s-a spus si mie "luati loc va rog"...
Azi, pentru noi cosmarul s-a terminat... diagnosticul a fost infirmat... nu am stat si nu vom sta pe acel scaun... insa in jurul nostru zeci de alti parinti mai putin norocosi traiesc si respira dezastrul celor mai cumplite 4 cuvinte din lume.... in mod clar, pentru mine a fost o lectie.... o lectie ca trebuie sa imi pese mai mult...
Azi ma bucur ca macar de aceasta data, un medic din Galati e incompetent... si a gresit....